Dacă ai intrat aici, este minunat! Aceasta înseamnă că te-ai gândit, măcar o dată până acum, să renunţi la fumat. Înseamnă că ai cel puţin un MOTIV pentru a face acest lucru! Indiferent dacă motivele tale sunt financiare sau sociale, dacă îţi e teamă de boală sau chiar ai motive medicale mai serioase, sau dacă pur şi simplu nu mai vrei să fumezi – important este ca motivul tău să fie suficient de important pentru a reuşi să te ţină departe de ţigări în cele 30 de zile care urmează! 30 de zile trec repede... dar în ele vor exista cu siguranţă momente în care va trebui să te agăţi de această motivaţie interioară, pentru a refuza stoic: „Nu, mulţumesc, eu nu mai fumez pentru că..."
Iar dacă într-adevăr vrei ca aceste 30 de zile să înceapă cât mai curând pentru tine, sună la numărul telverde 08008 STOP FUMAT (7867 38628) şi citeşte sfaturile de mai jos!
Sfatul 1: Alcătuieşte planul de acţiune
Nu te apuca să renunţi la fumat fără a te auto-analiza în prealabil! Analizează-ţi viaţa de fumător: de ce fumezi, care sunt situaţiile, persoanele, locurile, obiectele care „cer” o ţigară. Recunoaşte-ţi ritualurile, dar şi momentele când aprinzi o ţigară fără să conştientizezi gestul
Găseşte un înlocuitor pentru fiecare tip de ţigară. Atenţie, trebuie să fie lucruri/ activităţi care îţi fac plăcere! Scrie-ţi planul şi prinde-l cu o piuneză în locul/locurile cele mai dragi pentru fumat. Dacă ai mai încercat, adu-ţi aminte ce te-a făcut să reîncepi fumatul şi gândeşte-te cum vei reacţiona într-o situaţie asemănătoare.
Alege-ţi Ziua 1 ca nefumător – ziua începând cu care nu vei mai fuma. Alege perioada în care crezi că îţi va fi mai uşor – în zilele de odihnă sau în cele în care lucrezi; în concediu sau când eşti la serviciu. Pentru femei, este indicat să nu fie în perioada premenstruală. Apoi, pregăteşte Ziua 1: asigură-ţi cele necesare înlocuirii ţigării. Dacă te înspăimântă ideea că vei întrerupe brusc, încearcă, în zilele premergătoare Zilei 1, câteva trucuri: fumează ţigări de calitate proastă, stinge-le la jumătate, amână momentul fumatului. Calculează-ţi ţigările astfel încât să le termini în ziua anterioară Zilei 1.
Sfatul 2: Consultă un specialist! Da, sigur, vei spune – cu ce mă poate ajuta un medic să mă las de fumat? Sau un psiholog? Ei bine, astăzi poţi beneficia de mai mult ajutor decât crezi! Trebuie doar să ceri, să ştii unde să te duci şi ce poţi obţine. Numărul celor care reuşesc să se lase de fumat cerând ajutorul specialiştilor este semnificativ mai mare decât al celor care reuşesc să se lase de fumat singuri. Chiar dacă nimeni nu poate renunţa la fumat în locul tău, chiar dacă medicul nu te poate determina să vrei cu adevărat să renunţi la fumat şi nici nu poate îndepărta întru totul disconfortul fizic sau psihic asociat renunţării la acest obicei, totuşi el te poate sprijini în moment şi acţiuni cheie, precum:
Sprijin pentru găsirea “Motivului” – deoarece Motivul este acel lucru important care te va susţine psihic până când fumatul devine de domeniul trecutului
Realizarea „planului de acţiune” prin sugerarea unor „trucuri” pentru depăşirea dependenţei comportamentale, corectarea unor idei/ atitudini greşite legate de perioada post-fumat, recomandarea unor metode de a parcurge mai uşor această perioadă.
Prescrierea de produse medicamentoase pentru diminuarea simptomelor de sevraj nicotinic. Partea bună este că semnele sevrajului sunt temporare şi se reduc pe zi ce trece deoarece neuronii încep să-şi revină, nemaifiind bombardaţi cu nicotină. Apogeul simptomelor neplăcute are loc în primele 3 – 6 zile de la ultima ţigară fumată şi de obicei acestea dispar după 2 – 4 săptămâni
Suport în perioada post-fumat
Şi, nu în ultimul rând, răspunsuri bazate pe date ştiinţifice şi pe experienţa altor fumători
Sfatul 3: Renunţă dintr-o dată Indiferent dacă renunţi brusc la ţigări sau doar reduci numărul acestora, starea de sevraj nicotinic tot apare! Când însă doar reduci numărul de ţigări, rămân exact acele ţigări „mai dragi”, de care te desprinzi mai greu: ţigarea de la cafea, de după masă, ţigarea „de nervi” sau ţigarea „de bucurie”. Cu alte cuvinte, păstrezi ţigările „sociale”, cele fumate împreună cu ceilalţi fumători, în pauze, sau pe cele care te „ajută” să marchezi anumite momente. Astfel, dependenţa psihică nu numai că nu scade, ci se accentuează - pentru că acele câteva ţigări rămase devin „refugiul” fumătorului şi, în acelaşi timp, „recompensa lui” - „după toate astea, merit şi eu o ţigară”. Ori, treptat, numărul acestor ţigări - recompensă începe să crească pentru că, supărările, nervii se întâmplă să le ai toată ziua şi e foarte uşor să spui „doar una în plus” - şi apoi încă una, şi încă una...
Prin urmare, dependenţa socială nu scade. Dimpotrivă, aceasta se poate accentua – atunci când fumătorul îşi propune să fumeze doar în ocaziile care implică socializarea. Se poate spune chiar că reducând numărul de ţigări îşi accentuezi suferinţele provocate de lipsa ţigării – sevrajul nicotinic, psiho-comportamental, social.
Marea majoritate a celor care s-au lăsat de fumat au reuşit prin renunţarea dintr-o dată - nu e nevoie de cifre, simpla documentare printre cunoscuţi demonstrează clar acest lucru!
Renunţarea bruscă nu produce per se modificări biologice. Componenţii fumului de ţigară sunt nişte intruşi în organismul uman, producând dereglări diverse. În momentul în care aportul devine zero, diversele funcţii îşi revin la normal - mai repede sau mai încet, în funcţie de adaptabilitatea şi gradul de afectare a organismului. Nu trebuie uitat şi, mai ales, subestimat, rolul implicării psiho-emotive: aceluiaşi lucru îi poţi acorda o importanţă exagerată sau îl poţi pur şi simplu ignora, în funcţie de dispoziţia psihică. Părerile de genul „nu te opri brusc pentru că îţi vei deregla… metabolismul, organismul, creierul, etc” dovedesc lipsa cunostinţelor de bază despre mecanismul fumatului.
Postări
